Pana sa apuc sa scriu ideile primei zile de la Oslo, fiind prezenta aici, mi-au venit cateva idei de pasi pe care trebuie sa ii trecem ca sa avem si noi in Romania conferinte pe care sa le putem promova international si la care sa vina oameni (din proprie initiativa) si din alte tari – atat ca public cat si ca speakeri (astfel ca sa nu mai vorbim numai „noi cu ai nostri” la evenimente si sa nu mai fim in situatia „aceiasi speakeri” si „nu mai am ce sa aflu nou”)
1. Locatia! Un eveniment ok, la care sa iti permiti sa il chemi pe Branson, Kawasaki, Google, Yahoo (excluzand bugetul) sau altii nu se tine la hotel (indiferent de nr de stele) si nici la Romexpo! Deci pana nu vom avea si noi un „auditorium”, „congress center” nu prea putem avea pretentia unui eveniment la care sa invitam nu doar speakeri din afara ci si invitati in public.
2. Speakerii – nu doar ca avem nevoie de speakeri care sa atraga, dar si sa furnizeze informatii relevante. Trebuie sa fie interesati sa vina (sa revina) in Romania, pentru potentialul ei…de dezvoltare, de business, pentru receptivitate la primirea informatiilor. Si, sa fie cu adevarat specialisti/experti in domeniul lor – dovediti prin practica adica!
3. Sa scapam de blazare – publicul sa fie interesat sa auda si sa aplice ceea ce afla. Sa scapam de sintagma „hai frate, ma lasi ca eu stiu mai bine!”. Sa participe cu interes activ la conferinte, sa constientizeze nevoia de knowhow, aplicabilitatea si utilitatea informatiilor primite.
4. Conferintele nu sunt intalniri mondene – un pas cumva reiesit din cel de mai sus! Sa se inteleaga/constientizeze (de catre majoritate) ca participarea la o conferinta/workshop se face ptr a acumula informatii utile, nu doar pentru a fi „vazut pe acolo” si a face „livetwit” (si carcotas pe deasupra).
5. Sa ne dorim sa avem conferinte de nivel international – sa facem in asa fel incat piata careia se adreseaza conferinta sa fie constienta de nevoia de dezvoltare „armonioasa” pentru toti jucatorii implicati.
6. Bugetul – asigurat atat de taxa de participare ( care in alte tari depaseste 500 euro frecvent – si totusi lumea vine!) cat si de sponsori care constientizeaza importanta conferintei pentru piata si importanta asocierii numelui (brandului) cu un astfel de eveniment. Implicare activa si financiara din partea sponsorilor.
Mentiune: Indeplinirea unui singur pas nu e suficienta 🙂 Cred ca trebuie cumulati!
Si cred ca mai sunt si alti pasi…deci las lista deschisa!
Si pe mine ma lovise dorinta de a avea un eveniment international la Bucuresti si chiar incepusem anul trecut treburile organizatorice.
Mie nu mi se pare ca ne lipseste ceva pt a avea un astfel de eveniment.
1. Locul nu mi se pare deloc important. De exemplu la Le Web, in Paris, evenimentul a strans 2000 de oameni si a fost organizat in niste hale deloc aratoase la exterior, care mai erau si intr-o zona nu grozava (ca sa nu zic naspa). Zona de parcare, mumu, dar nici n-a fost nevoie, pentru ca toata lumea a venit cu taxiul sau mijloacele de transport in comun. Deci nu vad ce n-am putea organiza un eveniment intr-un hotel sau in Palatul Parlamentului.
2. Speakerii ii alegi sa fie interesanti (si poti vedea cu usurinta cine stie sa tina prezentari, e plin webul de dovezi).
3. Daca evenimentul e international, si participantii vor fi in proportie de aprox 50% internationali. Pentru restul de 50%, blazarea cred ca va fi inlocuita de curiozitate. (Desi nu mi se pare ca cei care vin la evenimente sunt blazati, cel putin nu la cele despre antreprenoriat unde sunt abonata 🙂 ).
4. Cred ca multi vad conferintele mai degraba ca pe un prilej de networking. Ca sa dau din nou exemplul Le Web (ca asta e singura mare conferinta internationala la care am fost :P), de invatat nu prea aveai ce invata, n-am auzit decat cateva prezentari cu adevarat interesante. Dar lumea venea pt ca stia ca acolo se poate intalni cu Chris Brogan sau Michael Arrington sau Jack Dorsey sau….
5. Ne dorim! Sa ridice mana cine nu-si doreste. 😛
6. Eveniment international => sponsori internationali + tarife internationale = LOVE 😛
By: Geea on 27/04/2010
at 1:58 pm
So…let’s do it! 🙂
By: Ioana Abe on 27/04/2010
at 3:54 pm
😀 Exact
By: Geea on 27/04/2010
at 4:13 pm
Si totul se loveste de un implacabil indicator macroeconomic – PIB/locuitor…
.
Sa nu uitam ca inca suntem pe la 7000 de euro pe cap de locuitor pe an… (asta daca luam in calcul ca in Romania mai suntem doar 20 de milioane si nu 22). Cei 7000 de euro pe an duc la 583.33 pe luna. Deci fiecare participant la o conferinta cu 500 E taxa de participare ar aloca tot ceea ce produce in medie pe o luna.
By: Nicolae NAUMOF on 27/04/2010
at 8:48 pm
dar nu ne adresam mass mkt! Ne adresam unei piete care are mai mult de 500 Eur pe luna…
By: Ioana Abe on 28/04/2010
at 1:02 am
Dar Abe, PIB/ Loc / luna nu e tot una cu venitul / luna… plus ca PIB/loc e un indicator esential in stabilirea „potentei” unei piete.
By: Nicolae NAUMOF on 28/04/2010
at 4:16 pm
Pai despre potenta carei piete vorbim? Pentru ca, daca ne referim la target-ul nostru, PIB/capita (la nivelul intregii tari) nu e un indicator relevant.
By: Geea on 28/04/2010
at 6:31 pm
Punctul 3 se refera la reactivitate vs proactivitate. De exemplu in comenturile de mai sus Nick e reactiv. Ideea e sa cauti ce aduce in plus si este utilizabil daca tot consumi resurse (bani, timp) pentru a participa la un eveniment. Blazarea si reactivitatea sunt mostenirile unei societati imbatranite…
By: Alexz on 30/04/2010
at 8:46 am
@Alexz Sau e doar o doza de realism…
By: Nicolae NAUMOF on 02/05/2010
at 8:55 pm