Karma reaprinde folk-ul in Expirat!

Si nu numai…Karma reaprinde folkul si in sufletele noastre. Timpul isi pune amprenta si peste obiceiurile bune. Acum catva timp spuneam ca imi lipseste lunea de folk. Pentru ca in ziua de luni atunci aveam un pretext sa ne vedem si ne adunam fara a mai stabili ceva in prealabil. Lunea era seara de folk si indiferent cine canta, gaseai prietenii in Expirat daca veneai sa bei o bere si sa uiti de o zi obositoare de munca/scoala…

„Viata noastra unde e?”… spun versurile unei melodii pe care Karma a cantat-o printre primele ieri in Expirat! „Viata noastra parca n-are nici un rost” fara folk si serile de luni, adaug eu acum. A trecut un an de cand ne-am adunat tot asa, dupa mult timp,  pentru o reintalnire cu prietenii si cu muzica buna, Karmica. Multe nu s-au schimbat fata de ceea ce scriam atunci… doar gazda…si pe alocuri vietile si grijile noastre.  Atmosfera insa a ramas aceeasi! Sufletele sunt acordate aidoma corzilor de chitara…

Inca de pe la ora 9 am inceput sa ne adunam cu mic cu mare, soti, sotii, prieteni si prietene in Expirat. Nu ne-am mai vazut de un car de vreme…cu unii, de anul trecut! Parca nici nu a trecut o luna de cand a inceput anul… Stiam ca luna februarie incepe bine, incepe cu Karma asa ca ne-am dat intalnire inca de pe la mijlocul lui ianuarie: „bai, pe 1 e Karma in Expirat, ne vedem da?” Si tot asa a vuit Social Media in toata ziua de luni – s-au dat mesaje pe Twitter, pe Facebook, pe mess. Traditia se respecta in Expirat, lunea e zi de folk chiar daca gazda serilor s-a schimbat.

Usor usor am inceput sa ne adunam , sa ne inghesuim, sa povestim. Cineva a remarcat ca nu am mai fost asa in Expirat „de pe vremea lui Supa”. Gata?! A intrat deja in istorie…”vremea lui Supa„. Deja devenim nostalgici…

Ne este asa un dor de chitara si o „sete” de folk  incat se simte nerabdarea in aer…e 10! De ce nu incep baietii sa cante?  E vanzoleala si agitatie, lumea vorbeste repede, care cu care, sa apuce sa termine povestile inainte de concert.

Se face 10 jumate…primele acorduri si Salut-ul…generatiei in Blugi. Ne-am incalzit usor usor. Am inceput sa cantam cat ne tineau plamanii si inima. Si ne-a tinut pana la 3 dimineata. „Daca-i bal atunci sa fie totusi bal…”

Din nou jos palaria si felicitari lui Tica si lui Adi pentru ca au ales asemenea melodii incat au facut sa rasune iar peretii Expiratului de voci pasionale, de voci ale unor suflete mereu tinere cu plete si in blugi (mai mult sau mai putin rupti). Eu una m-am trezit azi ragusita 🙂 Dar m-am simtit extraordinar! Cu totii am savurat seara de ieri cu placerea cu care savurezi primele cirese dupa un an de poftit in van…

Ca de obicei, ieri a iesit show si chitarile au fost neobosite trecand prin acordurile cantecelor mai vechi sau mai noi, dar toate cunoscute si indragite, incalzind minut cu minut atmosfera pana cand finalul s-a lasat cu dans si topaieli. S-au fredonat pe rand: Pat de Flori, Vantul, Papusarii, Country Palinka, Muntii mei (pentru ca trebuia sa ne amintim si de faptul ca suntem muntomani mai presus de alte indeletniciri urbane pe care le avem), Tardive, Poem Haiducesc, Amurg ( in acordurile careia un cuplu a fost inspirat sa danseze), Singuratic, Altii mama nu mai face, Rochia usor, Calator, Fii Amurgului, Ai venit, Cand lumina va veni, Singuratate, Taina, Turturi metalici, Lacrimi si suras, Risipitorul, Vanare de vant (melodia de capatai a folkului), Aviatia, Moldova, Sunt putin pilit, Sunt sarac (asa…ca un fel de imn al crizei), Imposibila Nunta si in incheiere bineinteles Imnul Expiratului – „Da da da Expirat, iar ne-am imbatat” 🙂 Si, cum gasca vesela era prezenta la datorie nu putea sa lipseasca celebra strigare „Foarte Biiiiineee Karmaaaaa!” Asta pentru ca, bineinteles, au meritat! 🙂

Frumusetea concertelor folk din Expirat este ca, fiecare melodie trezeste cate o poveste in sufletul fiecarui om care o asculta. Ceea ce imi placea „pe vremea lui Supa” este ca, fiecare zi de luni reprezenta cate o farama dintr-o realitate individuala la care eram toti partasi: ca era ziua unuia sau altuia, ca urma o nunta, ca urma sa vina pe lume un bebelus, ca se facea misto de cate o figura care isi facea rar aparitia prin club…toate astea erau povestite si dadeau savoare in plus serilor de folk. Asta a lipsit aseara…dar e deja istorie – scrisa demult si nu face obiectul postului de azi.

Vampi a facut o treaba buna reluand serile „expirate” de luni si, parerea mea e ca este cel care se apropie cel mai mult pana acum de „conceptul” Supa. In timp ce baietii de la Karma isi trageau sufletul, scena a fost tinuta calda de Dan „cu muzicuta” sau „Preotelul” cum am inteles ca i se mai spune. Chitara, muzicuta si o voce calda fac un trio perfect. Dupa a doua parte a concertului, care s-a incheiat pe la ora 2, pana sa ne retragem noi l-am mai auzit cantand si pe Supica, cel care a readus pe scena spiritul a ceea ce erau odata serile lui Supa.

In continuare postez cateva video-uri inregistrate cu mare rabdare aseara de Iyli, pe un telefon mobil, si trebuie sa recunosc faptul ca sunetul este mai bun decat ma asteptam.

Cred ca si cei de la Karma au fost miscati de faptul ca s-a cantat atat de mult si frumos, intr-un glas, puternic si ca au avut parte de asa un public fierbinte. Cel putin asta a fost impresia mea finala. Accept dezmintiri daca e cazul…

Candva promit ca voi ajunge si la cantarile lui Tica din evarza…una din ele derulandu-se acum cand scriu eu acest post si pe fundalul inregistrarilor de ieri postate pe YouTube.

Inchei cu un pasaj luat de pe site-ul oficial Karma: „Intr-o perioada de 17 ani, cand zeci de trupe pline de succes au aparut si au disparut nelasand in urma nimic, KARMA isi pastreaza spiritul, stilul si ascultatorii fideli„. In cateva zile vom putea spune: La Multi Ani Karma!

Publicitate